Posted: 9/22/16 | September 22, 2016
The ability to see all the charm in the world — from a sunset over the mountains to the mist of the cloud forest to the crystal blue waters of Thailand — is something we often take for granted.
Personally, I’ve always wondered what would happen if I were to lose the ability to see it. would I have the fortitude to carry on? how would I adapt? I mean, I’ve never even sprained a finger!
A few months ago, I received an email from a reader named Tyler, telling me about how he travels with his friend Dan, who is legally blind (he suffers from incredibly low vision). I was immediately inspired by Dan’s story. born sighted, he started going blind in his teens but adapted and didn’t let it stop him from traveling.
The much more Dan, Tyler, and I talked, the much more I knew this story had to be shared on the blog. though I recognize the irony in sharing a text-based interview about traveling blind, nonetheless, here is Dan’s inspiring story — and some very wise guidance for us all.
Nomadic Matt: Hi Dan! thanks for doing this! Spune-ne despre tine!
Dan: I’m 31, from Nobleton, Canada. I started going blind when I was a toddler. A family friend discovered that I was sitting abnormally close to the TV, desperately trying to look whatsoever the awesome planes in top Gun. I ended up getting a prescription for absurdly thick corrective lenses like Mr. Magoo.
When I was seven, I was kicked in the back of the head by accident by a friend of mine and ended up with a detached retina, leaving me blind in my left eye.
In 2008, the vision in my best eye started to go red. I was told that my best eye’s retina was coming off. For the most part, the surgery to repair the tear was a success, but the scar tissue wasn’t healing properly. I had two much more operations over the next two years, but the recovery process was slow.
For a large chunk of that time I was completely blind. At first, I was extremely light-sensitive. It wasn’t until much later I was able to regain some, mostly blurry vision — but with the added bonus of retinal scar damage!
After recovery and long fight with depression over losing my vision, I realized that I had a choice: adapt or stagnate. I chose to adapt, better myself, and to just keep moving forward.
What it’s like to live a life with a vision disability?
For me, living with a impairment is something I’m practically used to, though there are always challenges. For example, my only big requests for my former housemates were to keep cupboard doors shut, not leave knives in the sink (I’d choose to keep all of my fingers), and not leave anything on the floor that wasn’t there before.
It’s really the little things that are difficult, and that can honestly be embarrassing. With low vision, you rapidly learn to mistrust anything made of glass, specifically glass doors. who knows where they are, if they’re open, or even if they exist at all!
Many public and private buildings and services simply aren’t available by their nature. One case being train stations: I can’t see the board with the arrival/departure times, or the platforms. Usually, there is support available but my pride and independence imply I try my hardest to navigate situations myself.
I use an iphone to take a photo of the train times and zoom in on it, letting me relocation at my own pace. using a small, high-resolution screen lets me have a better look at the world around me without having to get within inches of the subject.
What’s fuels your passion for travel?
My passion for travel comes from my family. Both of my parents are nomadic at heart. My dad traveled all over the world in his youth for various reasons, eventually leaving his native France to come to Canada.
My mother is a brilliantly independent woman who travels across Canada and beyond, speaking on behalf of the Lions foundation of Canada, an organization that offers canine guides to people with a broad range of disabilities, not just the blind.
In fact, she’s completely blind and travels with a canine guide herself. Our disabilities aren’t really connected on a hereditary level. She’s been completely blind because before I was born, and has worked with canine guides because 1989. She’s a huge inspiration to me and a major part of why I do my blog and YouTube channel.
Beyond family, I travel for the people. You can’t walk through a hostel without a pleased Australian sticking their hand out with a “how’re ya goin’?” I realized people are genuinely curious about my vision, my cane, and my travels. I feed off of their curiosity, and I love being in a position to tell stories. I just love learning about how the person across from me got to be across from me.
What challenges did you face traveling with low vision? Were some countries simpler to travel in than others?
Luckily for me, Europe (where I mostly travel) tends to be fairly accessible. While it’s nearly impossible tO retrofitează o biserică veche de o mie de mii, cu rampe disponibile și excursii de atingere, în creditul lor, mulți au depus de obicei un fel de efort.
Uneori, este la fel de ușor ca un ghid cu imprimeu mare sau Braille sau, în unele cazuri, veți avea o expoziție plină de suflare în care oamenii pot simți obiectele expuse.
Când am început să călătoresc în 2012, am avut cea mai mare dificultate în Barcelona. Încă învățam cum să lucrez cu treceri anormale de stradă. Oricine a fost acolo poate atesta că, în bine sau mai rău, intersecțiile lor sunt octogonale. Este, de asemenea, nesimțit de ocupat.
Dar apoi m -am dus în Maroc. Am făcut un videoclip despre asta, dar Holy Cats, Barcelona este ca și cum ai merge printr -un magazin alimentar gol prin comparație. Imaginați-vă că toți vânzătorii care vă sună, mașinile și scuterele care merg cu viteză rutieră oriunde doresc, escrocii care vin până la tine cu limbile lor de mână și argint.
Imaginează -ți găuri pe trotuare, cerșetori s -au împrăștiat și blochează traficul pietonal și căldura. Combinați asta cu DIN: zgomotul tuturor acelor oameni și mașini, muzica care se aruncă din magazine și standuri și mașini, strigătele de șoimi.
Acum imaginați -vă că, cu o mână, ocupată, ținând o trestie și doar jumătate din viziunea voastră și acea neclaritate, ceață și obosită. Maroc a fost, înțeles, intens pentru mine.
Știu că este o întrebare mută, dar cum reușești să călătorești dacă nu poți vedea? Ai întotdeauna pe cineva cu tine? Cum ar fi, care sunt mecanica acesteia?
Aș spune că stilul meu de călătorie seamănă foarte mult cu mulți alți backpackers, dar mai lent. De exemplu, spuneți că iau un tren de la Viena la Munchen. Știu că trenul este la ora 11:00. Deci, ceea ce fac este să găsesc placa de afișare. Orice uncie de claritate pe care o pot avea cu viziunea mea de Peters afară după câțiva metri, așa că ceea ce fac este să găsesc un grup de oameni cât mai mare.
Dacă se confruntă cu toții la fel, probabil se uită la bordul orarului. Voi arăta în aceeași direcție în care sunt și voi găsi inevitabilul mare, negru, pătrat. Îmi dau seama că acesta este tabloul de tren, faceți o poză cu telefonul meu și vă deplasați într -o zonă mai liniștită și mai calmă. Voi avea apoi un gander la fotografie și voi găsi timpul trenului meu în ritmul meu.
Îmi place să călătoresc cu o altă persoană, dar este mult mai mult pentru că sunt o persoană socială decât am nevoie de asistență. În prezent sunt pe drum cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Tyler. El a făcut parte extrem de integrantă din trei puncte de contact, un călător pasionat, un muzician talentat și un videograf natural.
El și cu mine ne -am întâlnit acum patru ani, în timp ce lucra în Lyon, Franța, și am devenit prieteni imediat. Sunt puțini oameni acolo, cu care m -aș baza la fel de mult pentru a călători.
Ce îndrumare anume aveți pentru călători cu vedere scăzută sau orb? Care sunt unele logistici esențiale de luat în considerare?
Cele mai bune îndrumări pe care le pot oferi este aceleași pe care le -aș da oricui: folosiți bunul simț și luați în considerare pe instinctele voastre. Dacă ceva se simte greșit, faceți -l cunoscut, puneți întrebări și nu vă speriați să vă schimbați situația.
În cea mai mare parte, oamenii sunt buni și se uită în mod natural pentru noi, deoarece bastonul este un simbol recunoscut la nivel internațional al orbirii.
Cu toate acestea, aceasta este o sabie cu două tăișuri: suntem, de asemenea, ținte ușoare, astfel încât să contați pe intestinul dvs. Ieșiți acolo și călătoriți, arătați oamenilor că îl puteți scoate la fel ca oricine altcineva, oricât de săraci funcționează ochii.
Ce fel de resurse există pentru călătorii orbi sau cu deficiențe de vedere pe drum? Există o rețea acolo? Întâlniri? comunități la care v -ați putea alătura?
Călătorii orbi sau cu viziune scăzută trăiesc într-un moment fantastic pentru a fi în străinătate. Serviciile și grupurile de asistență sunt ușor disponibile pe internet și numeroase organizații ajung în întreaga lume. În Canada avem CNIB, Marea Britanie are RNIB, iar pe planetă sunt alte resurse și contacte pentru nevăzători.
Contactând aceste resurse, puteți găsi rute disponibile, luați legătura cu tranzitul special pentru persoanele cu viziune scăzută și pur și simplu aveți o plasă de asistență, dacă este necesar.
Resursele care nu sunt specifice orbului, cum ar fi Facebook și Reddit, sunt excepționale pentru a se conecta și cu alte persoane cu dizabilități.
Couchsurfing este fantastic pentru a întâlni oameni care sunt pregătiți să vă arate în jur, chiar dacă nu vă prăbușiți la casele lor. Crearea de contacte și punerea de întrebări extinde gama noastră de mișcare!
Familia și prietenii tăi îți susțin escapadele călătoare?
Familia mea este o grămadă bine călătorită. Sora mea și cu mine am avut norocul să explorăm Europa de mai mult de câteva ori în creștere. Mama mea călătorește în toată Canada făcând angajamente de vorbire, iar tata este originar din Franța și a fost în toată lumea.
Chiar și bunicii mei înconjoară globul de peste 50 de ani. Așadar, nu a fost o surpriză pentru ei în 2012, când am anunțat că voi merge pe drum.
Desigur, erau nervoși la început. Dar știau, de asemenea, că încercarea de a mă descuraja de idee va fi inutilă: sunt încăpățânat și o știu. Părinții mei, sora mea și familia mea extinsă au toate Been extremely supportive because the first rumblings of this idea.
Can you tell us about your next adventure?
After this current trip in Europe is over, I have no idea what my next port of call will be. I’m really drawn to Australia and new Zealand, Japan, and the lower half of South America.
But truthfully, I think it’s time for me to explore my own country. Canadians travel the world because it’s so hard and expensive to visit our own, which is a shame. It’s the second-largest country in the world, and we see woefully little of it.
Tyler may join me for a part of it and our friend Amy (a Chicagoan who features in a few of our Portugal and Spain videos) has expressed interest in joining for a leg as well!
What’s on your bucket list?
I’d absolutely love to learn to sail. I’ve got this image in my head of catching the wind and feeling control over a boat like no other. With any luck, I’ll have the opportunity next summer to give it a go out on Lake Ontario.
A long time ago, when I was fully-sighted, I had planned a few road trips as well. One across Canada and down the western coastal highways. I’ve never seen the Pacific, and I really have to change that. another trip would have taken me on a sort of blues/music tour: Chicago, Memphis, new Orleans.
I’ll hopefully make it to Chicago soon, at the very least.
O.K., one last question: What guidance do you have for people who are blind or have some other disability?
My guidance is to remember that nothing is worth doing if it isn’t a little bit scary. There will be times when you will screw up. You will get hurt, embarrassed, and confused. You have to take these moments and learn from them. adapt from them. Take these opportunities to educate others.
Because while the majority of people are kind, generous, and helpful, the only person you really have to answer to is yourself.
Own the difficulties and hard times and they’ll never own you!
Related messages from the Community
How Jim Didn’t let a new impairment change His Travels
How to travel the world in a Wheelchair
How Staci Didn’t let a rare medical condition stop Her from Traveling
Cum să călătorești lumea cu 50 de dolari pe zi
My new York Times best-selling paperback guide to world travel will instruct you how to master the art of travel so that you’ll get off the beaten path, save money, and have a deeper travel experience. Ghidul dvs. de planificare A -Z pe care BBC l -a numit „Biblia pentru călătorii cu buget”.
Click here to learn much more and start reading it today!
Book Your Trip: Logistical suggestions and Tricks
Rezervați -vă zborul
Find a cheap flight by using Skyscanner. It’s my favorite search engine because it searches sites and airlines around the globe so you always know no stone is left unturned.
Rezervați -vă cazarea
Vă puteți rezerva pensiunea cu Hostelworld. If you want to stay somewhere other than a hostel, use Booking.com as they consistently return the most affordable rates for guesthouses and hotels.
Nu uitați de asigurarea de călătorie
Travel insurance will safeguard you against illness, injury, theft, and cancellations. It’s extensive protection in case anything goes wrong. I never go on a trip without it as I’ve had to use it numerous times in the past. Companiile mele preferate care oferă cel mai bun serviciu și valoare sunt:
Safetywing (cel mai bun pentru toată lumea)
Asigurați -mi călătoria (pentru cei de peste 70 de ani)
MedJet (pentru acoperire suplimentară de evacuare)
Sunteți gata să vă rezervați călătoria?
Consultați pagina mea de resurse pentru cele mai bune companii pe care să le utilizați atunci când călătoriți. Enistând toate cele pe care le folosesc când călătoresc. Sunt cei mai buni din clasă și nu puteți greși folosindu -le în călătoria dvs.